Fără prea multe excepții, tindem să ne împărțim între cei care preferă frigul și muntele, și cei care înclină către mare și soare. Însă ocazional ai parte de un mix fericit între cele două lumi…
Pe 24 aprilie 2021 am avut genul de tură în care urci și te dai pe munte doar în tricou, cu splitul in picioare, bucurându-te de raze demne de Copacabana.
Ne-am întâlnit pe drumul forestier de unde am luat extrem de comodul shuttle până la Cabana Ciucas.
Nu a fost de mirare ca ambii noștri clienti erau cam rezervați apropo de starea și stratul zăpezii la final de aprilie. După beacon check și o scurtă introducere in lumea splitului pentru Bogdan, care era la prima tură, am plecat către vârful Ciucas ochind din mers potentialele linii.
Oferim si servicii de rental, inclusiv pentru echipamentul de avalansa
La sugestia lui Marius am decis toti patru că „Gheara” ar fi un prim traseu excelent de încercat, el descriind-o ca linia reprezentativă pentru Munții Ciucaș.
„Gheara” este culmea cea mai înaltă din stânga pozei, iar linia dată a început chiar de sub ea.
Am avut trei variante de acces până la punctul de tranziție, iar Bogdan & Andrei au votat, cu pieptul înainte, pentru poate cea mai abruptă dintre opțiuni. După câteva kickturnuri de toată minunăția și ceva căzături, băieții au dus la următorul nivel semnificația replicii „earn your turns„.
Cu toții am trecut prin experiența de a avea o zi excelentă în backcountry cu linii care mai de care mai spectaculoase. Însă și mai familiară este nerăbdarea de a vedea “produsul finit” acasă, fie că sunt poze, filmări etc.
In general așteptările sunt ușor supraestimate, iar clipul cu noi dând „linia vieții” nu e chiar la nivel cu ultimul video postat pe pagina lui Travis Rice. Aici intră în scena mai sus menționatul traseu “Gheara”. Este printre rarele cazuri de linie care arată la fel de impresionant și la fata locului, dar și în pozele arătate prietenilor acasă.
Tranziția rapidă și zăpada de primăvară au mers mână în mână cu panta abruptă și vremea impecabilă. După ce ne-am regrupat la baza „Ghearei” am decis ca avem timp să atingem și vârful Ciucaș. Ne-am mișcat repejor, iar printre traverseurile abrupte, zăpada slushy și râurile de cremă de soare, în cam 2 ore eram pe vârf și ne planificam ruta de întoarcere.
De aici am ochit o vale ademenitoare care se intersecta cu traseul Șaua Tigăilor – Cabana Ciucaș.
Am coborât unul cate unul bucurându-ne de stratul gros de zăpadă dar și de peisajul de canion. Pe masură ce valea se îngusta și scădea în înclinatie, chiar și plăcile noastre recent ceruite (foarte responsabil grup, we know) nu făceau față și ușor, ușor ne-am oprit la 25 de minute distanță de intrarea pe traseul marcat spre cabană.
Având la dispozitie una dintre cele mai faine priveliști din Ciucaș, chiar la baza stâncilor care împrejmuiesc vârful și nu mai putin de 20 de grade Celsius am decis că aici vom face pauza de masă. Tot aici ne-am uscat focile care își cam pierduseră dorința de a se lipi…
După un prânz copios și ceva comentarii îngrijorătoare apropo de nuanțele roșiatice pe care unii dintre noi le căpătaseră pe parcursul zilei, am decis că singurul remediu este o bere acasă așa că am plecat spre cabană.
La cam 40 minute mai târziu și vreo două traversări cu ceva prentenții, ne-am opus la tot ceea ce este sfânt și demn în lumea splitului si am coborât ultima parte pe… FOCI!
Mai multe info despre esențialele piei de FOCI vedeți AICI